O piesa Murakami este instantaneu recunoscuta – viu colorata, lucioasa, copilareasca, futurista. De tanar, Murakami era obsedat de anime si manga, iar acele calitati ii infuzeaza munca astazi. Dupa ce a obtinut statutul de cult in Japonia sa natala, el a fost selectat in 2002 de Marc Jacobs pentru a crea o linie de genti pentru Louis Vuitton. Ramane cea mai de succes colaborare fashion-art din istorie. In 2007, o retrospectiva, intitulata „Murakami”, a fost deschisa la Muzeul de Arta Contemporana din LA, iar in 2010 a devenit doar al treilea artist contemporan care are o expozitie personala la Chateau de Versailles.

Moneda sa culturala este globala si incluziva, incurajand tinerii artisti prin targul sau de arta, Geisai, precum si copiii si imaginatia lor in noul sau lungmetraj, Jellyfish Eyes. Murakami ar putea sa-si numeasca stilul „superplat”,

-Cand ai stiut ca vei deveni nu doar „mare in Japonia”, ci si o voce uriasa in lumea culturala?

De fapt, simt ca expresia „mare in Japonia” nu este potrivita pentru mine. Motivul este ca exista mai multi oameni care simpatizeaza cu practica mea in America decat exista in Japonia. In Japonia sunt faimos in anumite cercuri speciale – in principal ca cineva care incearca sa distruga si sa lumineze conventiile artei japoneze. Mai degraba decat o figura mare, cred ca ai putea spune ca sunt mai mult un simbol minoritar influent.

– Cum folosesti acea voce acum?

In Japonia ma concentrez mai ales pe trimiterea de mesaje prin Twitter, incercand sa raspandesc modul meu de gandire minoritar. Si care este acest mod de a gandi? Ceva care, in Occident, este considerat in general un dat – ca pentru a crea arta, trebuie sa studiem istoria si din acel context sa incercam sa ne imaginam viitorul. In Japonia, modul majoritar de a gandi este ca arta este si ar trebui sa fie experimentata asa cum este si ca orice idei preconcepute nu vor face decat sa stea in cale.

– Ce te-a inspirat sa faci Jellyfish Eyes ? De ce un film cu „monstru”?

Inspiratia a fost o manga numita GeGeGe no Kitaro. Cand aveam sase ani, a fost prima manga pe care mi-am cumparat parintii mei si acea experienta a stat accidental la baza pentru tot restul vietii mele. A fost o intalnire complet intamplatoare, asa ca nu pot face nimic pentru a scapa de ea.

– Care este creatura ta preferata si de ce? Daca ai fi una dintre creaturile tale, care ai fi?

Ar fi Oval — o creatura jalnica care nu isi doreste sa se nasca in aceasta lume, dar este oricum convocata de oamenii de stiinta. In surprinderea sa, el reactioneaza violent si este prezentat ca un paria, in cele din urma fiind condus inapoi in lumea de jos. Practic, el este autoportretul meu. Desi nu as vrea sa devin el, acest autoportret, Oval, este PRIETENUL meu suprem

– Jellyfish Eyes se ocupa de modul in care tanara generatie comunica. Cum surprinzi asta?

De fapt, copiii din poveste sunt impregnati de propriile mele amintiri din copilarie. Deci, intr-un fel, am plasat peisajul copiilor anilor ’60 in viata de zi cu zi a zilelor noastre.

– Avand in vedere toate realizarile tale in 2-D (si ti-ai numit stilul „superplat”), ce te-a inspirat sa faci un film live-action?

In trecut, nu am putut sa creez o naratiune, asa ca am renuntat sa devin regizor. Dar de atunci sunt o personalitate radio si am tinut discursuri, ceea ce inseamna ca am avut o multime de ocazii sa vorbesc in fata altora. Cu alte cuvinte, actul de a vorbi a fost o practica fireasca in actul de a crea o poveste; povestile pe care vreau sa le spun acum vin la mine. Cu toate acestea, inca imi lipseste gramatica necesara pentru a spune povesti intr-un format cinematografic – sper sa o fac in viitor.

– Cum a fost experienta regiei unui film fata de metoda ta artistica obisnuita? Care preferati?

Amploarea colaborarii ceruta a fost putin prea mare pentru mine la inceput, dar am avut un grup de producatori sustinator si, pe masura ce ne-am dedicat timp sa curatam fiecare punct, unul cate unul, m-am bucurat de asta. Lumea filmului ca opera de arta colectiva sa extins pentru mine, iar productia in sine a devenit propria sa drama, plina de emotii. M-am distrat atat de mult, incat cu greu m-am putut stapani.

– Ti-ai dori vreodata sa faci un film care sa fie mai inradacinat in realitate?

Am aceasta idee pentru o comedie dulce despre moarte. Un autor de carti electronice de varsta mijlocie, cu vanzari medii, se retrage adanc in muntii Japoniei pentru a construi un mormant pentru tatal sau recent decedat. Dupa ce a fost inselat din toti banii sai, el cade in disperare, dar dintr-un motiv necunoscut este vizitat de un salvator sub forma unei femei de varsta mijlocie. Si apoi, sotia lui divortata de acum 10 ani apare si ea inexplicabil. Apoi, aceasta tanara cu care a petrecut o singura noapte intr-un club in urma cu multi ani este tratata pentru o boala incurabila in sanatoriul de pe munte si vine la el pentru sprijin emotional. Mi-ar placea sa fac povestea aia.

– Una dintre cele mai faimoase colaborari ale tale a fost cu Marc Jacobs pentru Louis Vuitton. Acum ca a plecat din casa, ti-ar placea sa colaborezi din nou cu el?

Meritul pentru succesul proiectului Louis Vuitton Multicolore ii apartine lui Marc Jacobs. El a fost directorul de creatie si i-am urmat directia. O singura viata nu este suficienta pentru a-i exprima recunostinta pe care o am fata de el pentru ca a facut din aceasta o colaborare cu atat de impact. Daca Marc m-ar mai apela vreodata, m-as aduna la sarcina intr-o clipa.

– Exista un alt designer cu care ai fi interesat sa lucrezi?

Ei bine, nu este chiar un designer, dar in ultimii 10 ani, peste 95 la suta din pantofii pe care i-am purtat au fost adidasi Vans. Asa ca as vrea sa incerc candva o colaborare cu Vans. Cine stie?

– Care este comanda ta la In-N-Out?

Cheeseburger si cartofi prajiti. Problema ori de cate ori vin in America este ca hamburgerii sunt atat de deliciosi, incat ajung sa mananc unul la doua zile si sa ma ingrasez intr-o minge rotunda.

– Care sunt lucrurile tale preferate si cele mai putin preferate despre cultura americana?

Ceea ce imi place la America este ca atunci cand te straduiesti sa ai ce este mai bun din lume, esti inconjurat de o mentalitate care iti ofera cea mai buna pregatire pentru a-l obtine si este posibil sa atingi cel mai inalt standard mondial in exprimare creativa. Si atunci cand ajungeti la cel mai inalt standard din lume in ceea ce priveste exprimarea creativa, oamenii de aici va vor acorda meritul potrivit. Imi place si faptul ca este cea mai avansata natiune in ceea ce priveste programul sau spatial. Ceea ce nu-mi place este ca realitatea Americii este construita pe teoria ca trebuie sa fie mereu in razboi.

– Ce urmeaza? Ne poti oferi vreo indiciu despre urmatorul tau proiect?

Ochi de meduza  … Partea 2! De asemenea, simt ca este timpul sa trec lucrurile din nou la New York, ceva ce nu am mai facut de ceva vreme.

– Care este proiectul tau fantastic?

O forma de colaborare cu JJ Abrams.