Extinderea rapidă a instalațiilor fotovoltaice montate pe acoperișuri terasă a schimbat, în ultimii ani, felul în care trebuie gândit un proiect de hidroizolație. Dacă până acum câțiva ani un acoperiș plat era proiectat exclusiv prin prisma etanșeității și a rezistenței la agenți atmosferici, astăzi el trebuie tratat ca suport activ pentru o instalație electrică de putere, cu tot ce implică aceasta din punct de vedere al riscului de incendiu. Cablurile, conectorii, cutiile de joncțiune și structurile de prindere ale panourilor introduc surse potențiale de scânteiere și supraîncălzire exact deasupra membranei de hidroizolație, ceea ce transformă alegerea materialului și a sistemului constructiv într-o decizie cu implicații directe asupra siguranței clădirii.

De ce contează clasificarea BROOF în prezența panourilor fotovoltaice

Clasificarea BROOF nu se referă la o singură foaie de material, ci la performanța întregului pachet de acoperiș, testat ca ansamblu – strat suport, barieră de vapori, termoizolație și membrană finală – atunci când este expus la o sursă de foc acționând din exterior, deasupra suprafeței. Testul reproduce situații reale precum căderea unor particule incandescente, un incendiu produs la o clădire alăturată sau, relevant pentru cazul de față, un defect electric apărut chiar în instalația fotovoltaică amplasată pe acoperiș. Un complex care trece testul și obține notarea BROOF t1 se comportă astfel încât flacăra nu se propagă pe suprafața exterioară a acoperișului, iar penetrarea prin toate straturile este întârziată suficient cât să permită intervenția.

Un aspect pe care mulți investitori și instalatori de sisteme fotovoltaice îl ignoră este că certificarea BROOF aparține unei configurații exacte – aceleași grosimi de termoizolație, același tip de fixare (mecanică, lipită sau sudată) și aceeași membrană superioară folosite în testul de laborator. În momentul în care deasupra unei hidroizolații existente se adaugă o structură de prindere pentru panouri, fără o analiză prealabilă a compatibilității cu complexul certificat, clasificarea inițială își pierde valabilitatea tehnică, indiferent de calitatea intrinsecă a materialelor folosite separat.

Comportamentul membranelor DANOSA în complexe testate BROOF

În portofoliul DANOSA există game de membrane bituminoase modificate, dezvoltate special pentru a intra în componența unor complexe de acoperiș care ating clasificarea BROOF t1. Structura lor internă combină o armătură din poliester de înaltă rezistență cu straturi de bitum modificat, fie cu polimeri de tip SBS pentru elasticitate la temperaturi scăzute, fie cu APP pentru stabilitate la temperaturi ridicate, iar stratul de uzură superior poate fi finisat cu granule minerale sau cu folie metalizată, ambele contribuind la reducerea vitezei de propagare a flăcării pe suprafață.

Sub instalațiile fotovoltaice, aceste membrane pentru hidroizolatii BROOF (T3) sunt supuse unor solicitări particulare: temperaturi de suprafață mult mai ridicate decât ale unui acoperiș neumbrit, din cauza efectului de seră creat între panou și hidroizolație, precum și sarcini punctuale repetate în punctele de sprijin ale structurii metalice. Rezistența mecanică la perforare și stabilitatea dimensională la variații termice devin, în acest context, la fel de importante ca și comportamentul la foc propriu-zis, întrucât o membrană deteriorată mecanic pierde treptat și capacitatea de a se comporta conform clasificării pentru care a fost proiectată inițial.

Compatibilitatea dintre membrană și elementele metalice ale structurii de prindere merită, de asemenea, atenție. Profilele de aluminiu, șuruburile galvanizate și garniturile de etanșare trebuie astfel alese încât să nu producă degradări chimice sau electrochimice ale membranei bituminoase în zonele de contact. Soluțiile DANOSA integrate corect în astfel de proiecte prevăd șorțuri de racordare, benzi autoadezive pentru etanșarea penetrărilor și, unde este necesar, plăcuțe de repartizare a sarcinii, toate menite să conserve performanța complexului BROOF chiar și după montarea structurii fotovoltaice.

Ce impune noul cadru normativ privind securitatea la incendiu

Anul 2025 a adus o reformă importantă a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a construcțiilor din România, cu accent pe clasificarea reală a comportamentului la foc al complexelor constructive, nu doar al materialelor individuale care le compun. Pentru acoperișurile care găzduiesc instalații fotovoltaice, această schimbare de abordare are consecințe practice directe: documentația tehnică a proiectului trebuie să demonstreze, prin fișe de material, rapoarte de testare BROOF și detalii de execuție, că montarea structurii de susținere a panourilor nu alterează clasificarea de comportament la foc obținută inițial de acoperiș.

În consecință, orice proiect de instalare fotovoltaică pe un acoperiș deja hidroizolat ar trebui să înceapă cu o verificare a stării și a clasificării hidroizolației existente. Dacă acoperișul nu are o clasificare BROOF documentată, sau dacă a suferit intervenții succesive de-a lungul timpului – petice, straturi suplimentare, reparații locale –, soluția corectă din punct de vedere tehnic este refacerea completă a complexului de hidroizolație cu un sistem certificat, înainte de montarea oricărei structuri fotovoltaice. Tratarea hidroizolației ca detaliu secundar al proiectului energetic este una dintre cele mai frecvente surse de neconformitate constatate ulterior, cu efecte atât asupra siguranței construcției, cât și asupra valabilității garanțiilor oferite de producători și instalatori.

Puncte critice de execuție în zonele cu instalații fotovoltaice

Practica de execuție arată că cele mai expuse zone ale unui acoperiș cu panouri fotovoltaice sunt penetrările pentru cabluri, bazele elementelor de susținere și marginile perimetrale ale câmpului de panouri. Fiecare traversare a membranei trebuie tratată printr-un manșon etanș, lipit sau sudat termic în funcție de tipul de membrană DANOSA folosit, iar în zonele unde cablurile sunt supuse frecării repetate din cauza dilatărilor termice se recomandă un strat suplimentar de protecție mecanică.

Bazele structurilor de susținere – lestate cu balast, fixate mecanic sau lipite direct pe membrană – trebuie concepute pentru a distribui uniform sarcina, evitând concentrarea tensiunilor într-un singur punct al hidroizolației. Pentru soluțiile lestate, un strat de separație geotextilă sau o folie rezistentă la perforare, interpusă între membrană și elementele de balast, previne deteriorarea progresivă a stratului de hidroizolație pe termen lung.

Marginile perimetrale ale câmpului fotovoltaic necesită o atenție deosebită, fiind zona în care se acumulează cel mai frecvent resturi vegetale, praf și umiditate. Aceste depuneri pot favoriza, în cazul unei surse de foc externe, propagarea flăcării dinspre exteriorul clădirii spre suprafața acoperișului. Proiectele executate corect prevăd zone de gardă libere, fără vegetație sau materiale combustibile, pe conturul instalației fotovoltaice.

Abordarea Hidroizolatii Conduraru pentru acoperișuri cu instalații fotovoltaice

În fiecare proiect care implică montarea unei instalații fotovoltaice pe acoperiș, Compania Hidroizolatii Conduraru pornește de la evaluarea completă a stratigrafiei existente sau, în cazul construcțiilor noi, de la proiectarea complexului de hidroizolație în corelare directă cu tipul și greutatea structurii fotovoltaice care urmează a fi montată.

Alegerea membranelor DANOSA se face în funcție de clasificarea BROOF necesară pentru destinația clădirii, iar execuția respectă întocmai detaliile tehnice ale producătorului în zonele de penetrare, ancorare și racordare la elementele fotovoltaice.

Această corelare permanentă între cerințele normativului de securitate la incendiu, caracteristicile tehnice ale membranelor și particularitățile constructive impuse de instalația fotovoltaică rămâne singura cale prin care un acoperiș modern, orientat spre producerea de energie regenerabilă, poate păstra, pe toată durata sa de exploatare, un nivel corespunzător de siguranță la incendiu.